The Exhibition Hall

The artist, Mrs. Daniela Popescu and Mrs. Angela Similea

The artist, Mss. Cristina Predescu, Mr. Rizeanu and Mss. Madalina Diaconu

Mr. and Mrs. Samuila, Mrs. Daniela Popescu and Mrs. Angela Similea

The Exhibition Room

                „Niculita Darastean vreau sa va spun ca prin domiciliu este timisorean iar prin nastere face parte dintr-o zona de legenda a Ardealului, din Halmagiu, acolo unde a inceput si si-a sfarsit viata Avram Iancu. Chestiunea asta poate fi foarte bine inteleasa privindu-i acuarelele, acuarelele fac parte din sufletul lui asa cum s-a nascut, tablourile fac parte din sufletul lui asa cum l-a invatat pictura si cum a descoperit un capitol al ei in care s-a inrolat, s-a inrolat frumos, curajos, cu constiinta ca poate fi in egala masura contestat si in egala masura admirat. Si asta o face pentru ca toti pictorii fac la fel, nimic nu este nou pe lume, fiecare se incadreaza intr-o directie…vine din ea, pleaca spre ea sau ajunge la ea. Niculita Darastean a stiut de la inceput, de cand a inceput sa picteze in stilul suprarealismului, a stiut de la inceput ca este zona in care si-a gasit expresia culorii si a desenului pentru ca privind cu atentie tablourile lui vom intelege ca suprarealismul presupune aceasta lectie fundamentala a picturii care este culoarea si desenul. (…)
                Dar ce este, in fond, suprarealismul? Suprarealismul este viata noastra conjugata la verbul a visa. Avem curajul sa declaram ca stim sa visam si sa spunem ce visam, devenim suprarealisti. Pentru ca in clipa aceea nu mai tinem cont de nici un fel de legaturi organice intre ratiune si libertate si, dimpotriva, libertatea primeaza si curajul de a fi liber. In tablourile suprarealistilor si a suprarealistului Darastean incercam aceasta certitudine a libertatii gandirii, se afirma plenar asa cum a spus cel care a definit linia de existenta a asuprarealismului, Andre Breton, suprarealismul inseamna renuntarea la orice dogma de relatie intre gandire si ceea ce vrei sa exprimi, inseamna dicteul automat al simtamintelor, inseamna ceea ce, foarte frumos spunea cu mult timp inaintea lui Aristotel, ca, „in starea de veghe noi avem o lume comuna iar in starea de vis o lume numai a noastra”.
                Suprarealistul isi are lumea lui si daca este sa ne gandim la elementul de baza al suprarealismului, visul, vom intelege ca, fiecare din noi cand ne odihnim si nu mai suntem in starea de veghe, de fapt suntem niste suprarealisti. Elemente din viata inconjuratoare, din simtaminte, din lacrimi si suras se aduna intr-o invalmaseala de imagini care adunate la un loc creeaza un tablou pe care il uitam sau il tinem minte dimineata cand ne trezim.
                Pictorii suprarealisti au aceasta indemanare si acest har de la Dumnezeu de a visa si in starea de veghe si atunci isi inmoaie penelul in culoare si dau drumul fanteziei ca si cum ar visa si iata ce se intampla, lumea din jurul nostru se aduna in niste compozitii suprarealiste."

Liviu Tudor Samuila- vernisajul expozitiei