|
Noi nu trecem prin vreme
Noi nu trecem prin vreme,
vremea trece prin noi.
Nici nu păsim-
pasul nostru e doar o tendintă,
inertială,
de a sta drepti in fata timpului.
Poate nici nu gândim,
gândurile cad peste noi
dintr-o simpla obisnuintă
gravitatională.
Nici nu vorbim,
vorbele vin la noi si ne intreabă
daca nu vrem sa le rostim.
Pleci
Pleci
clădindu-ti în urma pereti de sticlă
iar eu:
îmi caut în noapte stelele pierdute,
căzute si prefăcute în întuneric.
între noi,
un perete de sticlă pe care
STRIGATUL
nu poate sa-l spargă niciodată,
nici o dată.
Pleci,
Chiar pleci?
Dacă nu ar exista oglinzi
Dacă nu ar exista oglinzi
m-as întâlni într-o zi
cu mine
si as striga:
Străinule,
nu privi înspre mine,
privirea ta mă doare,
e goală!
Nu te-am întâlnit niciodată
si totusi mi-e frică,
de tine!
Pentru că, încă mi-e frică
de mine!
Cuvantul acesta....corect
Cuvântul acesta...
ce trebuie să-l spun
nu l-am mai spus...
până acum
ar fi o minune ca să-l spun corect.
Sentimentul acesta...
ce trebuie să-l simt
nu l-am simtit...
până acum,
ar fi o minune să îl simt
Corect.
Cantecul
Cântecul tăcerii,
cântecul sirenei,
Alt mijloc- acelasi efect.
Mă cheamă!
Nu mă pot lega...
Catargul
si cei ce mă puteau lega,
Nu sunt aici...
i-am părasit.
Tăcerea...
Cântecul...
mă urmăresc.
Sfarsit
Spre sfârsitul secundei
când degetele noastre-i atingeau
tesătura fină
de umbre împletite,
ti-am sărutat coltul zâmbetului
si ti-am ucis în palmă
o lacrimă.
Marturisire
îmi esti din ce în ce mai aproape,
mi-e din ce în ce mai dor
de cuvintele tale,
de amintirile si visele tale.
Spune-mi tot ce nu ai mai spus
NIMANUI
iar eu îti voi spune tot
ce nu pot să-mi spun nici mie.
Iubeste-mă si eu te voi iubi
asa cum n-am mai iubit
de-atâta vreme
si asa cum,
poate,
n-am să mai iubesc
NICIODATA.
Din disperare
Din disperare,
din prea multă viată
mă arunc, mă las să cad
în prăpastia,
în golul cetos al iubirii.
Căderea e simplă în ceată!
Fărâme din visele mele vor arde
si scrumul lor va lovi viata
în irisului ei vid.
Iar când voi atinge marginile cetii
voi fi prea usor pentru a cutremura
crusta falsă a mortii.
Cântă-mi!
Cântă-mi!
Doar ochiul spre sunete
mi-e deschis,
de când amestecat-am rosul
cu tipătul unei păsări ucise;
de când o soaptă de iubire,
rătăcind
prin albul unei petale,
mi-a pus în palme
miresme de crin.
Tristetea e contagioasă
Tristetea e contagioasă.
Nu mă atingeti si nu vă ating,
iată legea ce mă guvernează-
de când zgomotul mi-a ucis tăcerile,
de când am căzut sub umbra voastră
ca o frunză;
ca o ultimă, singură frunză.
De nu fugiti voi, fug eu...
De nu plângeti voi, plâng eu...
Dacă nu strigati voi, strig eu...
[ipăt puternic în piatră.
Cercuri albe, cercuri negre
Cercuri albe, cercuri negre
se nasc la căderea noastră în timp...
Unde concentrice,
excentrice ale mortii...
Numai eu,
numai eu
sunt cel care moare acum
risipit prin viată,
nestiut, singur
într-un timp nestiut.
Singur
Singur,
mai singur decât tipătul lunii
oprite pe cer de o frunză,
ating si las în urmă
obiecte reci
cu colturi ascutite si-ncolore
care rănesc până la lacrimi
aerul aprins.
Prea multe păsări
Prea multe păsări mor
în zbor
si nu ating nicicând
pământul.
{i eu si tu,
fără să stim
ne prabusim
surpati de lacrimile-amare
ce curg din ochii nostri albi.
Ne vom opri si noi din zbor
si nu vom mai visa
nicicând...
Pământul.
îmbracă-mă
îmbracă-mă cu sufletul tău,
vreau să fiu cu tine
ca într-o casă,
ca si acasă.
Să-ti simt fiecare por,
fiecare fereastră
prin care sa pot
să privesc linistea.
Lasă-mi si mie un colt,
umbros sub umbrele tale,
în care să visez
că sunt ca si acasă,
ca într-o casă;
Sufletul meu
îmbrăcat cu sufletul tău.
Prin noroiul eternitătii
Prin noroiul eternitătii
Cioburile clipei plutesc
sI orice secundă-si visează
oprirea,
orice zbor îsi visează
pământul.
E greu să fii, între două nopti,
o zi luminoasă.
Numai cei care-au gustat noaptea
în care nu te poti regăsi
stiu ce-nseamnă
să fii întuneric
între două zile luminoase.
Râde-mi în palme
Râde-mi în palme,
ca o apă născuta în piatră.
Râde-mi în umeri
când n-o să mai pot pătrunde
în aerul pietrificat.
Oh..., mările acestea prea dense
pentru zborul nostru!
Oh..., mările acestea cristalizate
sub aripile noastre de pământ!
Voi pesti
Opriti la mijlocul apei,
ve-ti putea să-mi mângâiati
gleznele-ncărcate de corali?
Cântec în S
Singur sunt
sub straniile stele
si simt susurul sângelui
strecurându-se sub sincere,
sinusoidale sensuri
săpând siraguri subtiri si sonore.
Sunt singuraticul străin
sub stele strigând
spre spatiile siderale,
spre stridentele semne
semănate sub stranii
sfere sonore.
Cântec în I
Iar iubim
iubite imense iubiri
iesite-n ierburile iernii.
în infinite idile
inedite inimi iubind idoli,
ireale icoane
întinse-n imnuri,
imitate de idioti imuni
la imitabile ispite
imaginate-n imagini ilustrând
imensul infern.
Pasi
Calc pe pământ
precum Isus păsea pe ape.
Calc peste frunze
înfricosat de valul,
pe care toamnele
ce vor veni îl vor aduce.
Si dacă
dincolo de frunze,
gleznele
îmi vor pătrunde-n pietre!
Doar umbra pasilor tăi
mă va putea scăpa.
Iubito, calul troian...
Te primesc în cetatea mea
iubito, cal troian,
ce-ascunzi în pântece uitarea
si pierderea-ntrebărilor în soapte.
Te primesc în cetatea mea
desi stiu că aduci cu tine
înfrângerea;
dar poate vreau să fiu învins,
să fie ucisă o parte din mine:
îNTREBAREA.
Auzi
Auzi!
- îmi spuse iar luna
cum curge din ceruri,
încet
pe plaja de aur,
pulberea stelelor moarte,
întruna.
Aud!
Târziu
Cât de târziu
te-ntreb de ma iubesti!
Desi o stiu prea bine,
Nimic n-a mai rămas în mine
neatins de lacrimile tale...
E prea târziu,
numai dincolo
- în amintirile lumii -
ne vom reatinge lacrimile,
ne vom reinventa reiubirea,
reînviind ramurile,
prefăcute-n cenusă
si parfumul stins
al aripii de fluture mort.
O trecere
Ai trecut prin viata mea,
te-am tinut în mâini, în brate,
te-am purtat în suflet ca pe un copil
iubind în tine toate marginile.
Si-apoi te-am pierdut, cum pierzi
câte-un colt de copilărie săracă,
si nu mai stiu...
Te-am tinut în mâini, în brate?
Mi-a rămas sufletul
atât de plin de tine,
încât la orice colt de gând
te regăsesc si fug,
dar mă trezesc.
în altă margine a noptii.
Zilele acestea
Zilele acestea n-ar trebui numărate,
în curgerea lor lină,
de ghetar tăcut înspre moarte.
Lasă-mi zilele acestea numai mie,
să mă bucur de sunetul lor,
ce-mi cade,
ca o vrajă,
picurându-mi fericirea
pe vechile răni ale sufletului.
Tăcerile mele
în fata mea zidul e alb.
Nu-mi rămâne decât să mă asez,
să-mi întind masa, patul si ochiul.
Să-mi desfăsor printre ierburi degetele
si să astept o furtună,
care să ciocnească un clopot
de propriul său sunet,
zidul de pietrele sale,
tăcerile mele
de tăcerile tale.
|
A te pierde-n lumină
A te pierde-n lumină
e la fel
cu a te pierde-n noapte,
pe tine sau pe ea.
între lumină si întuneric
doar ochii nostri,
închisi,
pot stii distanta
ce-i separă.
O să vin la tine
O să vin la tine
tăcut si fricos,
ca de-obicei.
O sa-ti umplu casa de lumină,
de povestea dorului meu
si-o sa-ti mângâi,
cu un colt de vis
fata ta, albă,
adormită mereu.
Dimineata ne va găsi asa,
ochiul tau în ochiul meu
si mâna mea în mâna ta
atunci se va deschide,
vinovată...
Iar eu voi pleca, pe aceeasi poartă
dar voi ramâne în visul tău
oricum, mereu
la limita dintre bine
si rău.
Am spart în aschii albastre
Am spart în aschii albastre
oglinda ce mă privea
cu ochii adânci si străini...
Am acoperit râul, picătura de rouă
ce-mi îndrepta convex
trupul atât de concav...
Mi-am închis ochii ce mă priveau
cu milă, plângând
pentru fatada casei mele surpate.
Am oprit orice îmi aduce aminte
că prin lume,
Un prieten de apă,
nisip si cenusă
mă însoteste...
Copil batran si naiv
Eram un copil,
bătrân si naiv.
Aruncam cu diamante în mare
să văd cioburile risipite
pe plaja de aur.
Numai asa puteam isca valuri!
Eram copil...
nimic nu m-a întristat.
Am plâns numai atunci
când un val mi-a ucis o iubire
când un cer mi-a rănit o aripă
si pământul s-a scufundat în uitare.
în vremea aceea...
eram copil si...
nu stiam că noptile
se împart în vise!
Nu stiam ca florile
se împart în petale!
Fericire
Ochiul meu e fericit fără mine,
departe de mine;
Buzele mele sunt fericite fără mine,
departe de mine;
Totul e la fel de fericit fără mine.
Chiar eu sunt fericit fără mine,
departe de mine.
Du-mă departe...
cât mai departe
de moarte.
Cine esti tu...
Cine esti tu,
ceea ce-mi strigi numele-n soaptă
când caut prin ceturi
un mal de senin?
Cine esti tu,
umbră lucioasă
ce-mi curgi printre gene
când vreau să-ti alint
buclele negre
din părul tău lung?
Simetrie
Astăzi,
simt eu,
eternitatea este simetrică,
fată de mine.
Astăzi,
toate lucrurile
sunt la jumătatea lor
de vesnicie.
Hai să mai hoinărim
Hai să mai hoinărim prin această clipă,
e atâta poezie între noi, e atâta mister.
Tu esti atât de frumoasă în visele mele,
eu sunt atât de frumos în visele tale.
Hai să vedem până unde putem întinde cuvintele
ca să se poată săruta între ele.
Hai să vedem câte ploi ar trebui să cadă peste noi
până vom fi siguri că apele lor sunt limpezi.
Crezi că vei putea răbda să nu stii locul
unde eu as putea să cad din vis?
Crezi că eu voi putea răbda să nu stiu când
Tu vei putea să cazi din vis?
Esti atât de frumoasă în visele mele,
sunt atât de frumos în visele tale!
Hai să nu ne trădăm visele, să le lăsăm...
să viseze...
Marele secret
Nimeni nu stie locul
unde iubirile se nasc
si nici locul unde ele mor...
Poate se nasc si mor
în vârful privirilor noastre
sau
ca stelele diminetii care pier
privindu-le.
Nimeni nu stie locul
unde iubirile se nasc
si nici locul unde ele mor...
Iubirile mor ca florile,
în palmele noastre,
dimineata
rămân fără miros.
Uneori
Uneori simt pomul vietii
aproape de buzele mele;
Uneori îi ating cu fruntea,
frunzisul transparent,
si un parfum ciudat
îmi umple
ochii.
Tu pleci
Tu pleci înspre răsărit
iar eu...
înspre apus
lungind până la rupere,
amintirea
rămasă între noi.
Dar ne vom intâlni,
undeva,
si fiecare
cu partea sa de iubire zdrentuită
va plânge universul sferic
al iubirii,
Pierdute.
Oricum
Oricum,
poarta noptii se va deschide.
Vor iesi din colturile beznei
câtiva cersetori de vise si ne vor jefui,
ne vor goli de lumina rămasă în noi,
de tot ce nu am avut vreodată,
de tot ce am pierdut si de toate
de care le-am dorit.
Lăsându-ne în noapte
cu portile deschise.
O mână de nisip
Ti-am trimis o mână de nisip.
M-ai întrebat, candid, de ce?
De unde atâta nisip,
Din stelele căzute...?
Din corzile viorilor crăpate?
Din...
Nu, ti-am răspuns soptind;
E nisipul clepsidrelor,
timpului ce nu l-am petrecut
cu tine.
Noli tangere
Am rămas ca o casă părăsită,
cu păianjeni ce-mi cresc
la coltul buzelor nesărutate.
Cu lacrimi îmi plouă, astfel,
Pe inima,
Până la tălpi.
Nu mă atingeti,
sunt un vas spart si reclădit
din cioburi vechi, neregulate.
Nu mă atingeti,
sunt o coardă prea întinsă
între capetele fine ale vietii.
Regret tardiv
Te-am lăsat să pleci,
apoi m-am asezat
pe scaunul tău rămas gol.
Poate haina sufletului tău e aici
sau măcar umbra acelei priviri timide?
Nu ne vom mai întâlni
dar privirea ta, înfiptă în mine
mă va însoti.
Cântec în N
Ne căutăm, necăutându-ne,
ne sărutăm, nesărutându-ne,
ne întindem, neîntinzându-ne,
spre tainele neîntelese nicicând,
ale neputintei nemernicului neant.
Ne iubim, neiubindu-ne,
ne întinăm, neântinându-ne,
ne dorim, nedorindu-ne,
sub necunoscutul necunoscut nicicând
de necunoscutii necunoscuti nebuni.
Ne atingem, neatigându-ne,
ne zâmbim, nezâmbindu-ne,
ne înclinam, neînclinându-ne,
numai noi, neîncetat,
neîntelesi nepământeni,
Nemuritori nebuni...
Amagire
Privesc în oglinzi si mă mint,
îmi rad de pe fată secundele moarte;
Sub ele altele mor..
Nu mai râd, nu mai rad.
Mi-au ajuns până la buze si urcă
odată cu frunzele toamnelor moarte;
cum să-mi scot de sub frunze cuvântul?
Cum să-mi întind la soare privirile
când pleoapele-mi cad acum,
peste suflet?
Gânduri străine
Tu gândesti într-o limbă străină,
nu o înteleg,
Atunci mă dor cuvintele mele.
Taci, asteaptă în soapte
până găsesc prin suflet
un dictionar
pentru un cuvânt atât de rar.
Nu spune nimic din nespusele vise,
asteptă să caut cuvântul,
să-mi pun într-un alt colt mormântul.
Vorbeste mai încet, mai lent,
Asteaptă-mă o clipă, o viată,
...Un moment...
Apropiere
Ne-apropiem de moarte,
uneori asa de aproape,
încât îi simtim răsuflarea
izbindu-ne-n obrajii pali
cu parfumul ei de noapte.
Ne-apropiem de moarte,
acoperindu-ne, fără să vrem,
...de noapte.
Pretuire
Pretuieste-acestă clipă
care-ti stă sub talpă,
ca o umbră,
ca un fir de iarbă.
Să nu o pierzi,
pune-o afund
în buzunarul inimii;
în circul vietii
o să-ti folosească.
Stai!
Stai!
TI-am spus să stai.
Vreau să te torn în carnea mea,
ca într-o cupă de argint,
din care să beau
când sunt însetat.
Dimineata si seara
să te simt,
ca un vis,
în toate visele mele.
Când chipurile se vor termina
Când chipurile se vor termina,
cutia cu zâmbete rămâne-va goală
sI ultima privire
va avea culoarea uitării.
Când chipurile se vor termina,
cui oare, Doamne,
vei da, iarăsi si iarăsi,
Chipul Tău?
Aripi frânte
Aripi frânte înainte de nasteri
pânze neîntinse voi lăsa în urmă,
de ce mă tem...?
Nimic din umbre nu rămâne pe ziduri,
în scoici ecoul mării s-a stins.
Unde esti ploaie, tu care speli
cerul de strigătele vietii,
unde esti vânt, cel care cu blândete
împingi spre prăpăstii cosmarul?
Nimeni nu-mi răspunde ...
din cer o stea se smulge dureros
ca o nastere.
E un raspuns, un semn, o intrebare?
Prin pulberi nu va afla
nimeni, niciodata, nimic, nicaieri
nimeni, niciodata, nimic
Nimeni, niciodata
Nimeni...
|
|
DERIVA SENTIMENTELOR
)
